Merg la RDS să plătesc internetul, una dintre case nu funcționează, sau unul dintre casieri este în concediu, așa că toată lumea se înghesuie la o singură coadă. Total întâmplător, 10 pensionari s-au hotărât să-și plătească și ei facturile. La 18:30. Aerul condiționat nu funcționează. Aștept; sunt 40 de grade la umbră. Funcționarul este plictisit, obosit și irascibil. Îl bag în mă-sa (în gând), plătesc și plec. La 19.20.

Parcă s-a mai răcorit de când am ieșit afară, aproximez vreo 38 de grade celsius.Vreau niște apă și mă îndrept spre cel mai apropiat chioșc. N-am bani la mine. Am plătit netul. Mă întorc la un bancomat; doar o persoană  în fața mea. Butonează concentrat. Brusc scapă câteva epitete la adresa monitorului, a tastaturii, a băncii, a mamei, Paștelui și, dacă nu mă înșeală auzul, a dumnezeilor mamii lui. I-a înghițit cardul. Scuip în sân și mă bucur că de data asta am scăpat. Merg la următorul bancomat. Aici e coadă, dar măcar se dau bani. Pe comisioane. Aștept, transpir, tastez, scot!

Chioșcul! Apa! Mă apropii: pare pustiu… Mă apropii cu adevărat: e coadă! Aștept și salivez holbându-mă la sortimentele de înghețată. Păcat că sunt la cură. N-am voie zahar. Îmi vine rândul să comand. Un bou se bagă în față. Îl atenționez respectuos că sunt într-o stare avansată de deshidratare. Condimentez afirmația cu o referire la apartenența respectivului de regnul animal. Probabil privirea mea venită din străfundurile sevrajului acvatic îl opresc de la o replică pe măsură. Plătesc apa. Beau. Aleluia!

Autor: Alex Nicolescu