| Sonet. Contimpuranilor mei |
|
|
|
| Scris de Administrator |
| Duminică, 24 Octombrie 2010 00:22 |
|
Fără de graiuri gure şi ochi făr' de priviri, Făr' de mişcare forme, şi încă, vai! ce este Mai sec în astă lume şi mai nemernic, ţeste Făr' de gândiri şi inimi lipsite de simţiri!
Aşa ne pomenirăm, dodată, fără veste, Trecând p-aci, prin jocul capricioasei firi. Bizar! Fiinţe fără fiinţă, trecem peste Pocitul vis al unei smintite-nchipuiri
În vreme de-njosire, în tină şi din tină, Ne căpătarăm locul l-a soarelui lumină; Zadarnic ne născurăm şi făr' să trebuim!
Păsemne-aşa ne scrise pustia de ursită: Păcum ne fuse vremea meschină ş-umilită, Meschini şi mediocri să fim şi să murim!
Autor: Ion Luca Caragiale
|
| Ultima actualizare în Duminică, 24 Octombrie 2010 00:30 |










